| 1.
|
CONFECTION'A, confecţionez, vb. I. Tranz. 1. A efectua prelucrarea unui material sau a unui semifabricat pentru a obţine un obiect (unicat sau în serie). 2. A produce, a lucra, a fabrica încălţăminte sau îmbrăcăminte. [Pr.: -ţi-o-] - Din fr. confectionner.
Sursă
: DEX'98
(43962)
- Joseph |
| |
| 2.
|
CONFECTION'A vb. a executa, a fabrica, a face, a produce. (~ obiecte de îmbrăcăminte.)
Sursă
: Sinonime
(178646)
- siveco |
| |
| 3.
|
confecţion'a vb. (sil. -ţi-o-), ind. prez. 1 sg. confecţion'ez, 3 sg. si pl. confecţione'ază
Sursă
: DOR
(234550)
- siveco |
| |
| 4.
|
A CONFECTION//'A ~'ez tranz. 1) (materiale sau semifabricate) A prelucra în vederea obţinerii unui obiect. 2) (obiecte de îmbrăcăminte, de încălţăminte etc.) A produce în serie (la o fabrică sau la o uzină); a fabrica. [Sil. -ţi-o-] /<fr. confectionner
Sursă
: NODEX
(329088)
- siveco |
| |
|
|